Sursa foto: http://www.telegraph.co.uk
Discuție între mine și cel mai mic băiat din Fundatia Metropolis:
– Domnișoara Flori, câți bani am aici, în mână?
– 1 leu. De ce întrebi?
– Îmi ajunge să cumpăr un trandafir?
– Nu chiar. Mai ai nevoie de câțiva.
– Ah. Păcat, voiam să vă iau dumneavoastră un trandafir.
Cum să nu prind drag de ei când sunt atât de drăguți? De copii zic. Copii cu imaginație, copii plini de viață, voie bună și puși pe șotii non-stop.
De la 1 aprilie lucrez cu copiii constant, petrec cu ei ziua întreagă, facem lecții împreună, facem curățenie împreună și descoperim lumea mână-n mână. Mi s-a propus să fac parte din echipa Fundației Filantropice Metropolis și am acceptat cu mare emoție. Îi știam pe copii încă din martie, când am realizat împreună mărțisoare pentru a strânge câțiva bănuți. M-au fermecat încă de atunci. Nu știam cum o să fie, nu mă așteptam să mă îndrăgească atât, nu știam că voi deveni „mami Flori”, după nici 2 luni petrecute cu ei.
Fiecare are povestea lui și încă descopăr lucruri despre fiecare în parte. Majoritatea provin din familii destrămate, unde părinții nu pot asigura condițiile de trai și educație sau din păcate, părinții nu mai fac parte din viața copiilor, din diverse motive, aceștia fiind decedați, plecați din țară, bolnavi. La câte perle scot pe gură constant, uiți aspectele astea și îi tratezi ca pe niște copii normali, oferindu-le tot sprijinul și atenția ta.
Fac parte dintr-o echipă deosebită, care m-a ajutat să mă integrez repede și bine, care mă sprijină totdeauna cu un sfat sau o vorbă bună. Fac parte dintr-o echipă deosebită, în care fiecare membru contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor și se implică pe cât posibil să-și facă treaba cum trebuie. Treci peste ideea că ești la serviciu și aștepți să treacă orele, să pleci acasă. Aici ești acasă! Mănânci alături de copii, vizionezi filme alături de copii, dormi alături de ei și te bucuri împreună cu ei de miracolul fiecărei sărbători. Eu încă sunt la început, dar simt cum mă atașez de copilași pe zi ce trece.
Și încercăm să le pregătim activități de care să se bucure din plin. De când sunt la FFM, au mers la Brașov, la salina de la Slănic Prahova, la film și la ciocolaterie. Se vede de la o poștă cum așteaptă orice ocazie de a părăsi centrul, chiar dacă se întâmplă numai pentru câteva ore. Așa că încercăm să le oferim fix asta.
Mă simt bine. Îmi încarc bateriile și simt că de data asta chiar contribui la niște schimbări în viitor. Nu neapărat al meu, ci al copiilor de care am grijă. E bine. 🙂
ZigZagga 